60 de zile. Atât are comisia să-ți răspundă la contestație — nu 14 luni, cât ți se spune la telefon.
Dacă ai depus o contestație la un certificat de handicap și aștepți de luni de zile un răspuns care nu vine, citește asta până la capăt. S-ar putea să nu mai trebuiască să aștepți deloc.
Când contești o decizie a comisiei, dosarul ajunge la Comisia Superioară. Ea are, prin lege, 60 de zile lucrătoare ca să-ți răspundă — adică aproximativ trei luni calendaristice. Atât. Nu un an. Nu „14 luni”, cum ți se spune la telefon. „Mai așteptați” nu e un termen legal — e felul în care își îmbracă propria întârziere.
Și aici e partea pe care vor s-o știe cât mai puțini: peste cele 60 de zile lucrătoare, tăcerea lor nu mai e „așteptare”. Prin lege, lipsa răspunsului în termen se consideră refuz. Iar din acel moment poți merge direct în instanță (Legea 554/2004), ca să fie obligați fie să soluționeze, fie să-ți recunoască dreptul.
La comisie, tăcerea le e la îndemână — te lasă să aștepți și speră că obosești. În fața unui judecător, tăcerea nu mai e o opțiune: sunt obligați să răspundă, pe acte, într-un termen. Tăcerea lor de luni de zile nu te blochează — ea e cheia cu care intri pe ușa instanței.
Celelalte situații în care oamenii cred greșit că „s-a terminat”
- Ți-au coborât gradul, dar boala nu s-a vindecat. Încadrarea nu se face pe diagnostic, ci pe cât te afectează boala. Dacă starea nu s-a îmbunătățit — iar la o boală cronică sau ireversibilă nu avea cum — coborârea își contrazice propriul temei. Se contestă în 30 de zile de la data la care ai primit decizia.
- Ți-au tăiat gradul de tot, „nu te mai încadrezi”. De cele mai multe ori, vina nu e boala, ci un dosar slab: referate care înșiră diagnostice fără să spună ce nu mai poți face singur. Soluția: referate care descriu concret limitările — „nu se poate deplasa fără sprijin”, nu doar „are artroză”.
- Aveai grad permanent și te-au chemat la reevaluare. Permanent înseamnă că nu mai trebuie să te prezinți periodic. Dacă te-au reevaluat fără temei, întreaga reevaluare poate fi nelegală, nu doar gradul nou.
- Ți-au scos însoțitorul, deși gradul grav a rămas. E o contradicție: recunosc că boala e gravă, dar spun că te descurci singur. Trebuie s-o dovedească pentru cazul tău, individual.
- Ai mai multe boli, fiecare „pare ușoară” luată separat. Legea spune să se țină cont de toate împreună, după cea mai severă. Un grad mic dat după ce ți-au privit bolile una câte una e atacabil.
- Boală ireversibilă, și tot te cheamă la fiecare doi ani. Amputație, dializă, Parkinson, cancer cu metastaze, demență — nu se vindecă. Pentru ele, legea prevede termen permanent. Cere-l expres, altfel comisia pune „revizuibil” din inerție.
Trei lucruri care țin de toate cele de sus
- Nu costă taxă de timbru. Acțiunile pentru drepturile persoanelor cu handicap sunt scutite. Bariera de bani nu există.
- Cât se judecă, drepturile pot reveni acum. Dacă tăierea ți-a luat bani lună de lună, se poate cere suspendarea deciziei — drepturile vechi revin până la soluționare. Nu peste un an. Acum.
- Termenul curge de la data la care ai primit decizia, nu de la data scrisă pe ea. Verifică plicul, păstrează dovada.
O discuție despre drepturile tale nu înseamnă proces. Înseamnă doar că, în sfârșit, știi pe ce stai.
Ai trecut prin asta sau treci acum? Scrie-ne — întâi te ascultăm, abia apoi vorbim despre dosar.