Categorie: ASISTENTI PERSONALI

Prin sentința civilă nr. xxx din xx.02.2023 a Tribunalului București, devenită definitivă la data de 18.04.2023, instanța a stabilit în mod clar și de necontestat că pârâta DGASPC Sectorul 4 trebuie să plătească reclamantei asistent personal un spor de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, începând cu data de 01.xx.2021 și pe perioada cât îndeplinește condițiile pentru acordarea acestui drept. Această hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, este o recunoaștere a eforturilor și sacrificiilor reclamantei, care zi de zi își desfășoară activitatea în condiții dificile, asigurând îngrijirea unei persoane cu handicap grav.

Pentru a stabili aceasta, instanța a recunoscut aplicabilitatea dispozițiilor din HG 153/2018, așa cum a fost modificată prin HG 589/2018, confirmând astfel că reclamanta este îndreptățită să primească sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare prevăzut de pct. IV lit. A pct. 2 din Anexa 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin actele normative menționate, încă de la data angajării și pe viitor, conform prevederilor art. 34 alin. (2) Cod procedură civilă.

Începând cu data de 01.10.2023, prin dispoziția nr. xxx din 20.10.2023 a directorului DGASPC Sectorul 4, această hotărâre judecătorească a fost pusă în aplicare, iar reclamanta a primit sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase și vătămătoare. Totuși, începând cu data de 01.05.2024, pârâta DGASPC Sectorul 4 a încetat plata acestui spor fără a invoca vreun motiv legitim, deși în preambulul dispoziției nr. xxxx din 25.04.2024 se face referire la Decizia nr. 23 din 27.11.2023 a ÎCCJ. Această decizie, deși menționată, nu explică clar motivele pentru care sporul nu mai apare în structura veniturilor salariale ale reclamantei.

Reclamanta a reușit, printr-o sentință civilă definitivă, să obțină acest spor după ani de lupte în instanță. Acest drept câștigat reprezintă mai mult decât o recompensă materială; este o recunoaștere a eforturilor și sacrificiilor ei. Este inadmisibil ca acest drept să fie pus sub semnul întrebării de pârâtă, care încalcă astfel autoritatea de lucru judecat.

Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești înseamnă că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre sau de o măsură administrativă arbitrară (res judicata pro veritate habetur).

Mai mult, decizia ÎCCJ dată într-un recurs în interesul legii, deși obligatorie pentru instanțe, nu poate avea efect retroactiv și nu poate anula drepturile câștigate definitiv. Astfel, aplicarea interpretării deciziei ÎCCJ în fața unei hotărâri judecătorești definitive constituie un abuz și o încălcare gravă a legislației și a principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea de Justiție a Comunităților Europene au subliniat importanța respectării principiului securității juridice, considerat fundamental pentru dreptul la un proces echitabil. În numeroase cauze împotriva României, instanțele europene au statuat că soluția dată de tribunale unui litigiu nu trebuie repusă în discuție după ce a devenit definitivă.

Pârâta, angajator al reclamantei, nu are competența să aprecieze aplicabilitatea deciziei ÎCCJ în cazul unei hotărâri judecătorești definitive. Întrucât nu există nicio schimbare în condițiile pentru acordarea sporului sau în prevederile legale aplicabile, pârâta nu are nicio justificare pentru a refuza plata acestui drept.

În concluzie, solicităm respectuos instanței să dispună obligarea pârâtei DGASPC Sectorul 4 la plata sporului de 15% din salariul de bază, conform hotărârii judecătorești definitive, pentru perioada începând cu 01.05.2024 și în continuare, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare. Aceasta nu este doar o chestiune de dreptate, ci și de recunoaștere a eforturilor și sacrificiilor reclamantei, care merită să fie tratată cu respect și demnitate.

Prin sentințe civile definitive o parte din asistenții personali ai persoanei cu handicap grav au reușit, după ani de chin în instanțe, să obțină sporul pentru condiții de muncă periculoase și vătămătoare, de regulă în cuantumul maxim prevăzut de lege, de 15% din salariul de bază.

Toate aceste situații juridice au intrat în puterea de lucru judecat, iar asistenții personali ai persoanei cu handicap grav care au primit acest spor pentru condiții de muncă ar trebui să îl primească în continuare, fără ca decizia 23/27.11.2023 a ICCJ, prin care instanța supremă a constatat că asistenții personali nu pot beneficia de acest spor, să afecteze un drept deja câștigat și intrat în puterea de lucru judecat.

Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur) sau de o măsură administrativă arbitrară.

Mai mult, o decizie a ÎCCJ dată într-un recurs în interesul legii, deși obligatorie pentru instanțe în baza prevederilor art. 517 alin. (4) Cod procedură civilă, pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor la momentul publicării în Monitorul Oficial al deciziei ICCJ, și intrată astfel în ordinea juridică a statului, nu poate avea efect retroactiv dacă este dată într-o materie civilă, pentru că ar încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Astfel, art. 15 alin. (2) din Constituție, consacră expres principiul neretroactivității legii. Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Jurisprudența Curții Constituționale este fermă în sensul unei interpretări riguroase și univoce a acestor prevederi constituționale, nelăsând loc la nici un fel de confuzii în privința modului și cadrului de aplicare a acestui text constituțional explicit.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că principiul securității juridice face parte din ordinea juridică comunitară și trebuie respectat atât de instituțiile comunitare, cât și de statele membre, atunci când acestea își exercită prerogativele conferite de directivele comunitare.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa, de exemplu în cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979 importanta respectării principiului securității juridice, considerat ca fiind în mod necesar inerent atât dreptului Convenției, cât și dreptului comunitar. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, această instanță a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție.

Mai mult, angajatorii asistentului personal al persoanei cu handicap grav nu au competența să aprecieze cu privire la aplicabilitatea deciziei ICCJ dată în recurs în interesul legii în situația unor hotărâri deja definitive. Prin punerea în discuție a unui drept intrat în puterea lucrului judecat se pune în pericol însăși securitatea circuitului civil și juridic al statului și se încalcă grosolan legislația primară și Constituția României, sens în care cei vinovați pot fi trași la răspundere penală pentru abuz în serviciu (art. 297 Cod penal).

Soluția:

• contestarea în termen de 20 de zile la angajator a dispoziției/ deciziei prin care angajatorul a decis sistarea acordării acestui spor;
• contestarea la instanța de contencios administrativ a dispoziției/ deciziei prin care angajatorul a decis sistarea acordării acestui spor, în termen de 30 zile de la data primirii răspunsului la contestația către angajator sau de la data la care angajatorul trebuia să răspundă contestației (maxim 30 zile de la data depunerii contestației);
• Există o foarte mare probabilitate ca instanța de contencios să anuleze aceste dispoziții/ decizii ilegale, pentru temeiurile juridice mai sus enunțate;
• Nerespectarea termenelor pentru formularea contestațiilor mai sus arătate duce la pierderea definitivă a acestui spor.
• #asistentipersonali #spor15% #contestatiedecizieincetarespor #avocatenciu